Baschetul

 “Baschetul… atât de simplu si de comun. Toti colegii mei joacă in timpul pauzelor in sala de sport”. Lucrurile nu stau chiar așa atunci cand vine vorba de adevăratul joc de baschet. Desigur ca acesta poate fi jucat de distracție si de placere, dar fară a fi insă jucat in totalitate dupa regulile oficiale ale acestuia care desi poate par a-l restrictiona, îl fac însa mai frumos si mai spectaculos. Acesta a devenit în timp unul dintre cele mai răspândite jocuri sportive din lume. 

Baschetul este unul dintre cele mai complexe sporturi si se caracterizează prin finețe, precizia si fantezia exercițiilor tehnice si tactice, print talia inaltă si calitătile fizice si deosebite ale sportivilor. Toate aceste lucruri sunt implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă, într-un sport care dovedeste de fiecare data de ce sunt în stare corpul și mintea umana . Marea majoritate a jucatorilor au o pregatire multilaterală, folosind in joc ambele maini cu usurinta si realizand executii tehnice in mare viteza si derutante.

Baschetul nu este un sport care poate fi practicat de oricine. In  primul rand este nevoie de un loc special amenajat pentru a putea juca baschet, fiind mai greu sa-ti improvizezi un astfel de teren in comparatie de exmplu cu fotbalul, unde poti improviza o poarta cu ajutorul a doua pietre sau poti alege 2 copaci pe post de bari.

Nu multi stiu ca acest sport a luat nastere intr-o unitate de invatamant superior, mai exact intr-o Universitate. De aceea se spune ca baschetul, pe langa calitatile fizice exceptionale necesita si un anumit nivel al inteligentei. Acesta a luat nastere in anul 1891,  cand un tânăr asistent de la colegiul Springfield, din statul Massachusetts, SUA, pe numele său James A. Naismith, a incercat să facă mai variate lecțiile de educație fizică ale studenților, cu un conținut mai atractiv și mai dinamic. Tanarul asistent a combinat unele reguli din jocul de fotbal cu 13 reguli noi și a înlocuit poarta cu un coș suspendat pe un perete. Astfel a luat naștere sportul căruia i s-a spus apoi basketball (basket = coș, ball = minge).

Desi suna incredibil si in acelasi timp foarte ciudat, la început echipele erau alcătuite din câte 50 de jucători, apoi numărul s-a redus treptat pentru a se ajunge la echipe formate din 5 jucători. Jocul se răspândește în Europa, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904 (de la St. Louis). În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (F.I.B.A.) și din 1935 se dispută Campionatele Europene (la care a participat și țara noastră).

Un alt lucru ce pare greu de crezut avand in vedere cunostintele noastre despre baschetul modern este faptul ca prima întâlnire oficiala de baschet din România a fost câstigata de echipa Liceului Mihai Viteazu, cu scorul de 11- 9, în disputa cu jucatorii Liceului Dimitrie Cantemir. La noi in tara, primele demonstratii de baschet au fost efectuate in 1920, urmand ca ulterior, în anul 1922 sa apara primul si unicul teren regulamentar din Bucuresti în curtea Liceului Mihai Viteazu. Acesta este cu siguranta un lucru de mandrie pentru “Mișu”.

Ce spuneti de un mic test de imaginatie pentru a vedea baschetul si dintr-o alta perspectiva

?

Imagineaza-ti ca esti intr-o sala de zeci de mii de oameni, iar sentimentul pe care-l ai nu difera fata de cel al gladiatorilor din Roma antica care intrau sa se dueleze ca niste adevarati lei. Toata lumea incurajeaza, hudiduie, tipa si striga cu ardoare. Din tribune se mai aud uneori si niste tobe. Atmosfera descrie cu siguranta un meci de finala. Dupa un joc spectaculos si intens, scorul este de 83 la 81 pentru adversari. Dupa un time-out cerut de antrenorul ce desena tactica pe tabela sa ca si cand ar aranja strategic piesele de sah pe tabla ,echipele reintra in teren. Doar 5 secunde si 2 puncte fac diferenta intre invingatori si invisi, intre pradatori si prada. Un jucator al echipei parca condamnata sa piarda executa in ultima secunda o aruncare de 3 puncte. Mingea ii paraseste varfurile degetelor. Toata zarva, tot murmurul, toata galagia si nebunia, frenezia ce cuprindea sala si depasea chiar limitele acesteia inceteaza. O liniste apasatoare iti inunda urechile. Timpul e acum relativ. O secunda are 60 de minute. Ce s-a intamplat cu toata zarva? Toti ochii se plimba dupa mingea ce se indreapta spre cos. Toti traiesc la unison acleasi sentiment de neputinta, acelasi sentiment de emotie, acelasi sentiment de nod in gat ce nu vrea sa mai coboare. In urmatoarea clipa mingea trece prin inel atingand doar plasa. Sah mat! Prada devine vanator , invingatorii devin invinsi. Invinsii cad la pamant si isi pun mainile in cap. Unii si-au dat frau liber lacrimilor in timp ce altii au doar lacrimi in ochi ca niste lei adanc raniti , dar care nu vor sa-si arate durerea din respect pentru nobilul titlul de regi, titlu ce-l purtau candva.  Zgomotul mingii ce a atins doar plasa, acel “fas!” atat de greu de auzit si totusi atat zgomotos pentru pierzatori, reprezinta sunetul dulce al victoriei pentru unii si doar o melodie infioratoare pentru ceilalti. O melodie ce le va rasuna mult timp in minte exact ca un ecou.

                                                Cum ti se pare baschetul acum?

                                     Limits, like fears, are often just an illusion.
                                                         Michael Jordan

                                                                                                                           Grigorescu Gabriel